Download cetatea blestemata PDF

Titlecetatea blestemata
TagsTypes Books - Non-fiction Religion & Spirituality
File Size89.9 KB
Total Pages15
Document Text Contents
Page 1

Cetatea blestemată

Page 7

Cuprins

1 O nuntă misterioasă 9
2 Banchetul lui Florus 25
3 Regina frumuseţii 36
4 Visul lui Crispus 53
5 Simon Zelotul 64
6 „Delenda est Hierosolyma!” 74
7 Călătoria spre Ierusalim 85
8 Ce s-a întâmplat în sinagoga regală 96
9 „Lăsaţi-ne să ieşim de aici!” 112
10 Răzbunarea lui Florus 123
11 „La corturile tale, Israele!” 133
12 „Vae victis!” 144
13 Bunul Samaritean 156
14 „Nu veţi pune niciodată mâna pe cetate!” 165
15 Triumful lui Simon 175
16 Ambiţia Berenicei 190
17 Numirea unui împărat 201
18 Preliminariile unui mare asediu 217
19 Prima zi a luptei 229
20 Circumvoluţia 244
21 Cetatea muribundă 251
22 Salvarea lui Vashti 271
23 Sfârşitul se apropie 284
24 „Străjerule, ce se întâmplă în această noapte?” 301
25 „Judaea capta!” 314
26 Justiţia răzbunătorului 326

Page 14

prinţesa Berenice au şezut unul lângă celălalt, părând a se înţelege
de minune. Şi ce mi s-a părut ciudat a fost faptul că se uitau
mereu în direcţia mea, ca şi când eu aş fi fost subiectul discuţiei
lor. S-au născut copii din căsătoria lor?

— O fiică, despre care se spune că ar fi murit puţin după
naştere.

— Şi vrei s-o curtezi pe această prinţesă irodiană? Ai venit pe
ţărmurile astea pustii ca să-i faci juruinţe lui Venus? întrebă
Crispus, arătând cu degetul planeta dragostei care strălucea
deasupra lor precum un ochi aşezat pe bolta întunecoasă.

— Am venit aici cu nădejdea că voi putea schimba câteva
cuvinte cu ea, când se va înapoia la Cezarea. Mi s-a spus că în
urmă cu un ceas carul ei s-a îndreptat în direcţia asta.

— Ai face mai bine să te întorci, pentru că – te asigur – niciun
car n-a trecut pe lângă mine.

— Atunci probabil că a apucat-o pe un drum lăturalnic, spuse
Titus, privind în stânga sa, ca şi cum ar fi vrut să treacă peste
coline, în căutarea frumoasei prinţese.

Se răzgândi însă, cu un oftat adânc şi porni alături de Crispus,
ale cărui numeroase întrebări cu privire la toate lucrurile pe care
le întâlnea dovedeau faptul că tânărul străbătea pentru prima
dată ţărmul Palestinei.

— Cum se numeşte casa aceea? întrebă el, arătând cu degetul
spre o clădire cocoţată pe creasta unei stânci ce domina marea.

— Mi s-a spus că se numeşte Beth-tamar.
— Şi asta, tălmăcit, înseamnă Casa Palmierilor, remarcă

Crispus, zâmbind când observă privirea surprinsă a lui Titus.
O! cunosc puţin limba acestor barbari. Am învăţat-o în copilărie
de la unul dintre sclavii preferaţi ai tatălui meu, un iudeu captiv.
Lucrurile au mers bine atâta timp cât omul a rămas doar la a mă
învăţa limba lui; însă când a încercat să mă facă adeptul
superstiţiei lui, a fost biciuit şi trimis departe de mine.

— Evreieşte! comentă Titus. Aici m-ai prins. Ce n-aş da să pot
vorbi limba asta! Poate că Berenice m-ar privi cu un ochi mai

14 Cetatea blestemată

Page 15

binevoitor. Aşa însă, nu-mi rămâne decât să citez cuvintele lui
Ovidiu: „Barbarus hic ego sum, quia non intelligor ulli.”

Cuvintele lui fură însă întrerupte de un glas puternic, care
strigă pe un ton poruncitor:

— Stai!
Cei doi prieteni se opriră instinctiv şi priviră în sus. Cocoţată

pe un colţ de stâncă, deasupra lor, zăriră silueta unui bărbat înalt,
îmbrăcat cu o mantie lungă, desprinzându-se desluşit pe cerul
luminat de stele.

— Cine eşti tu, pentru a îndrăzni să porunceşti unor romani să
se oprească? întrebă Titus cu aroganţă.

— Slujitorul unui rege, veni răspunsul dat în limba latină, dar
cu un accent străin.

— Şi care e numele stăpânului tău? întrebă Titus, suspicios.
— Polemo, regele Pontului.
Auzind numele rostit, cei doi se uitară unul la celălalt, miraţi

că era vorba tocmai de persoana despre care discutaseră.
— Am un mesaj, continuă străinul. Pentru un anume Crispus

Cestius Gallus.
— Eu sunt, spuse Crispus, ce vrea regele de la mine?
— Regescul meu stăpân te roagă să binevoieşti a poposi un

ceas la el înainte de a-ţi continua drumul spre Cezarea.
— Şi unde se află regele?
— La vila sa, Beth-tamar.
— Şi ce se întâmplă dacă-mi văd de drum fără a răspunde

invitaţiei regelui?
— Eşti liber, însă s-ar putea să treci pe lângă o chemare înaltă.
— Atunci, grăbeşte-te şi anunţă-l pe rege că voi veni însoţit de

prietenul meu, Titus Flavius.
Bărbatul dispăru la fel de neaşteptat precum apăruse. Porun-

cindu-le celor doi sclavi ai săi să-i aştepte întoarcerea, Crispus se
abătu din drum şi începu să urce colina povârnită. Titus fu
oarecum neliniştit văzându-şi prietenul gata să răspundă atât de
grabnic invitaţiei unui necunoscut, însă acesta îl linişti.

O nuntă misterioasă 15

Similer Documents