Download conceptia educationala a lui aristotel 2 PDF

Titleconceptia educationala a lui aristotel 2
File Size166.0 KB
Total Pages19
Document Text Contents
Page 2

Aristotel. Repere biografice.

Aristotel, cel mai important discipol al lui Platon, s-a născut în Stagira în 383

î..Hr. de unde iș numele care i se dă adesea de Stagiritul.

Provenea dintr-o familie ce practica medicina din generație în generație.

Petrece 18 sau 20 de ani în Akademia platoniciană. Cînd o părăsește, la moartea

marelui magistru (Platon), este pe deplin format. Aristotel aprecia foarte înalt

activitatea stiin ifică, didactică, instructivă i educa ională a lui Platon. Tot odată,ț ș ț

Aristotel nu a sus inut în întregime concep iile filosofice ale dascălului său. El aț ț

criticat teoria ideilor, a "Statului ideal" ale lui Platon. Lui Aristotel îi apar inț

cuvintele: "Platon mi-e prieten, dar adevгrul îmi este mai scump".

Aristotel a îmbinat cu succes pe parcursul vie ii sale activitatea filosofică cu ceaț

pedagogică. În Academie Aristotel începe să scrie primele sale lucrări, în special

dialoguri, cu o problematică circumscrisă retoricii ("Despre retorica" sau Gryllos),

eticii ("Despre iubire", "Despre bogг ie", Despre noble e" etc), educa iei ("Despreț ț ț

educa ie"), politicii ("Despre regalitate") etc.ț

Această școală a fost un fel de universitate, unde cercetarea era completată cu

predarea. Dimineața se țineau cursuri pentru tineri, iar după-amiaza era deschisă unui

public mai larg, asemenea universităților populare. Se pare că el a încredințat

conducerea școlii tuturor profesorilor, prin rotație, anticipînd o interesantă formulă de

gestionare democratică. Aristotel conduce această școală timp de 12 ani, pînă la

moartea lui Alexandru (323), după care este nevoit să plece din Atena. Este considerat

unul dintre cei mai mari filosofi ai Antichității, deschizător de drumuri în cele mai

variate direcții (metafizică, logică, estetică, etică, politologie, științe ale naturii etc.).

În 343-342 î.e.n., Filip al II-lea, cu care Aristotel a copilărit împreună, îl

cheamă pe acesta la curtea macedoniană din Pella spre a-i încredin a educa ia fiuluiț ț

său Alexandru, pe atunci în vоrstă de treisprezece ani. Aristotel rămîne la curtea din

2

Page 9

Examinînd problema veșnică a raportului determinantelor sociale și biologice

în educație, Aristotel a ocupat o poziție flexibilă. Pe de o parte, "de la părinți buni pot

proveni numai urmași buni", iar pe de altă parte, "natura adesea tinde spre aceasta, dar

să obținг aceasta nu poate".

Aristotel a acordat atenție primordială educației sociale, statale. El era de

părerea că fiecare formă de organizare statală are nevoie de o educație

corespunzătoare. Gînditorul admitea educația în familie în formele ei tradiționale

pоnă la vîrsta de șapte ani sub supravegherea funcționarilor de stat. Aristotel

propunea, ca în familie, de la vîrsta de cinci pînг la șapte ani să se efectueze instruirea

și educația preventivă, prealabilă. Băie ii de la apte ani trebuia să fie instrui i iț ș ț ș

educa i de către stat.ț

Drept obiecte necesare i obligatorii, în cadrul învă ămîntului primar, trebuia săș ț

fie gramatica, gimnastica, muzica i desenul. Inceputul instruirii i educa iei elevuluiș ș ț

se propunea de la "grija fa ă de corp" i mai apoi "grija fa ă de suflet, minte", "minteț ș ț

sănătoasă în corp sănătos". Educa ia fizică, trebuia să contribuie educa iei spirituale.ț ț

Gimnastica, trebuia să aducă organismul copilului în starea de pregгtire pentru

procesul însu irii cuno tin elor. Acordînd gimnasticii o importan ă deosebită,ș ș ț ț

Aristotel, în acelaєi timp, condamna tradi ia spartană ț a aplicării exercițiilor fizice

grele în rezultatul cărora copiii se transformă în "animale sălbatice". Gimnastica este

predestinată pentru formarea frumosului. Un rol deosebit în formarea unui început

foarte fiumos trebuia să-l aibă muzica.

Aristotel a acordat o atenție deosebită problemei omului, statului, societății. EI

studiază omul în manifestările și relațiile lui sociale, pornind de la teza sa potrivit

căreia "omul este un animal politic". Dacă omul este o fiin ăț natural-socială, există o

strînsă legătură între morală și politică. Omul tinde spre relații sociale, comune.

Aristotel a depus eforturi colosale în studierea și acumularea experienței sociale în

domeniul conducerii statului. Aristotel a creat istoria a 158 de state grecești.

9

Page 10

Cel mai sistematic sunt expuse concepțiile lui despre educație și instruire în

tractatul "Politica".

În lucrarea sa "Politica" menționa că "animalul politic" se deosebește de

celelalte animale prin faptul că el tinde spre bine, spre viața conștientă, intelectuală.

Aristotel pleda în favoarea statului sclavagist. Statul este natural (social) pentru că, în

fond, individul însuși, sau mai bine zis, omul, este fiin ăț socială, politică. Aceasta este

una dintre cele mai faimoase definiții, care s-au dat cîndva omului. Aristotel definește

omul în raport cu mediul vieții lui: educație, guvernare, grupuri sociale, istorie,

culturг, etc.

Lucrarea lui Aristotel "Politica" este în întregime o desfг urare i argumentare aș ș

defini iei de mai sus, оn special, aplicare asupra cercetгrii bazelor statului i aț ș

sistemelor de guvernare. Cît despre formele statului, Aristotel considera, că monarhia

aristocratică i democra ia sunt esen iale. Acestea au i stări excesive care le altereazăș ț ț ș

esen a i menirea. ț ș Așa, de exemplu, monarhia poate duce la tiranie; aristocrația la

oligarhie, iar democrația la demagogie.

Pentru el, forma perfectă a statului este cel democratic. Libertatea i egalitateaș

sunt "bazele fundamentale ale democra iei". Aristotel avea în vedere egalitateaț

politică,10 i considera, totodată, esen ial pentru ca democra ia să nu degenereze înș ț ț

demagogie este respectul legii. "Demagogii", nota el, de parcă ar fi scris pentru

vremurile noastre, se ivesc numai acolo unde legea a pierdut suveranitatea.11 Nu este

democra ie acolo unde statul care î i zice democratic procedează cu decrete populare,ț ș

iar aceasta pentru că decretele nu au generalitatea legii. În orice stat, cetă eanulț

trebuie să se supună constitu iei, căci răul cel mai rău pentru via a statului, indiferentț ț

de forma acestuia, este încălcarea dreptului politic altfel decît îl recunoa te constitu ia.ș ț

După părerea lui Aristotel, cetă eanul este liber cînd se supune autorită ii legii.ț ț

. Conceptia pedagogică
10 Aristotel. Politica, București. 1989, carte VI, paj. 42.
11 Ibidem, Vl,paj. 44

10

Page 18

In concep ia lui Aristotel educa ia ar fi o ac iune de daltuire a fiin ei umane, totț ț ț ț

a a cum sculptorul ciople te un bloc de piatra pentru ia da formă, si ca organizareaș ș

educa iei trebue sa fie facută de catre stat.ț

Posteritatea aristotelică se constituie într-un capitol de sine stătător al istoriei

filosofiei. Aristotel va fi pentru evul mediu, așa cum am spus Filosoful, iar pentru

modemi un sistem de referin ăț sine qua non, fie că a fost sau nu acceptat, fie că

doctrina i-a fost exaltată. Aristotel a fost și rămîne o stea fixă a istoriei gîndirii

filosofice de la care s-au împărtășit atîtea alte mari stele ale aceluiași domeniu încît, în

neclintirea ei, steaua s-a răspоndit în alte etemități. Aristotel a fost și este un Prim

motor, dar al filosofiei. Concepțiile folosofice ale lui Aristotel au constituit apogeul,

punctul culminant al filosofiei Greciei antice. Și la etapa actualг concepțiile filosofice

și pedagogice ale lui Pytagoras, Heraclit, Democrit, Platon, Aristotel etc. se studiază

în instituțiile de invă ăț mînt, se află în centrul atenției oamenilor de știin ăț , cadrelor

didactice, oamenilor de cultură.

Pentru a crea o imagine a celor spuse anterior despre conceptia educationala a

lui Aristotel, ree ind din ideia ca conceptele educa ionale ale marilor savanti de laș ț

extremele timpuriloril, antichitate –contemporanietate, il voi cita pe savantul roman

C. Narly, care scria ”că educa ia este un fapt social i unul individual în acelas timp.ț ș

Este ceva ce se intămpla în jurul nostru i in acela timp se întimplă i cu noi. De laș ș ș

na tere si pîna la moarte fiecare din noi este spectatorul si actorul acestui fapt.”ș 15

Referin e bibliograficeț

15 C. Narly Pedagogie generala. EDP București 1996

18

Similer Documents