Download Falsificarea Uleiurilor PDF

TitleFalsificarea Uleiurilor
File Size234.6 KB
Total Pages23
Table of Contents
                            ARGUMENT
CAPITOLUL I. TERMENUL DE FALSIFICARE SI ISO
1.1. DEFINIREA FALSIFICARII
CAPITOLUL II. AUTENTIFICAREA ULEIURILOR SI GRASIMILOR SI METODE DE IDENTIFICARE A FALSIFICARII
2.1. DEFINIREA PRODUSULUI
2.2. AUTENTIFICAREA ULEIURILOR SI GRASIMILOR
2.2.1. Autentificarea originii botanice a uleiurilor
2.2.2. Autentificarea originii geografice
2.2.3. Autentificarea tehnologiilor de procesare ale materiiilor prime
2.2.4. Autentificarea uleiurilor si grasimilor provenite din materii prime mutante sau care au suferit mutatii genetice
CAPITOLUL III  FALSIFICARILE ULEIURILOR SI GRASIMILOR SI METODELE DE IDENTIFICARE
3.1. INTRODUCERE
3.2. IDENTIFICAREA PREZENTEI GRASIMII DE PORC (UNTURA)
3.3. IDENTIFICAREA PREZENTEI GRASIMII DE VACA (SEUL)
3.4. IDENTIFICAREA PREZENTEI MARGARINEI IN UNT
3.5. DIFERENTIEREA ULEIURILOR DIN SEMINTE, DE ULEIURILE DIN FRUCTE SAU GRASIMI ANIMALE
3.6. IDENTIFICAREA PREZENTEI ULEIURILOR VEGETALE
CAPITOLUL IV. NORME DE PROTECTIA MUNCII
4.1. SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA
BIBLIOGRAFIE
                        
Document Text Contents
Page 1

CUPRINS

ARGUMENT ............................................................................................................................ 2

CAPITOLUL I. TERMENUL DE FALSIFICARE SI ISO .................................................................... 3

1.1. DEFINIREA FALSIFICARII ................................................................................................... 3

CAPITOLUL II. AUTENTIFICAREA ULEIURILOR SI GRASIMILOR SI METODE DE IDENTIFICARE A
FALSIFICARII ............................................................................................................................ 4

2.1. DEFINIREA PRODUSULUI .................................................................................................. 4

2.2. AUTENTIFICAREA ULEIURILOR SI GRASIMILOR ................................................................. 5

2.2.1. Autentificarea originii botanice a uleiurilor ................................................................... 7

2.2.2. Autentificarea originii geografice .................................................................................. 9

2.2.3. Autentificarea tehnologiilor de procesare ale materiiilor prime ..................................... 9

2.2.4. Autentificarea uleiurilor si grasimilor provenite din materii prime mutante sau care au
suferit mutatii genetice ......................................................................................................... 10

CAPITOLUL III FALSIFICARILE ULEIURILOR SI GRASIMILOR SI METODELE DE IDENTIFICARE . . 11

3.1. INTRODUCERE ............................................................................................................... 11

3.2. IDENTIFICAREA PREZENTEI GRASIMII DE PORC (UNTURA) .............................................. 12

3.3. IDENTIFICAREA PREZENTEI GRASIMII DE VACA (SEUL) ................................................... 13

3.4. IDENTIFICAREA PREZENTEI MARGARINEI IN UNT ........................................................... 14

3.5. DIFERENTIEREA ULEIURILOR DIN SEMINTE, DE ULEIURILE DIN FRUCTE SAU GRASIMI
ANIMALE ............................................................................................................................... 15

3.6. IDENTIFICAREA PREZENTEI ULEIURILOR VEGETALE ....................................................... 16

CAPITOLUL IV. NORME DE PROTECTIA MUNCII ...................................................................... 18

4.1. SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA ........................................................................ 18

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................... 22

1

Page 2

ARGUMENT

Falsificarea alimentelor nu este un fenomen recent, fiind o practica cunoscuta de foarte multa
vreme, fapt demonstrat printre altele si de expozitia organizatat de British Museum in anul 1991, sub
genericul “Falsul-arta de a induce in eroare” in cadrul caruia au fost prezentate manoperele frauduloase din
epoca Babilonului pana in epoca moderna. Primele date fiind consemnate in literatura antica, greaca si
romana.

Cele mai vechi reguli impotriva impurificarii alimentelor dateaza chiar din Roma antica, fiind
interzise falsificarile vinurilor cu arome si coloranti.

Totusi, de abia in secolul al XIII-lea au aparut in Europa primele reglemetari ce interziceau
falsificarea alimentelor , pentru ca incepand cu secolul al XVIII-lea majoritatea tarilor europene sa aiba
asemenea legi. In Germania din anul 1506 era in vigoare Legea puritatii berii, care interzicea folosirea altor
materii prime si materiale la fabricarea berii in afara de apa, malt si hamei, unele din norme fiind valabile si
in prezent.

Aceste reglementari nu au avut un impact prea mare intrucat nu prezentau clar caracteristicile
produselor, iar aparatura de monitorizare si control a contaminantilor era rudimentara, nefiind capabila sa
evidentieze eventualele fraude.

Falsificarea alimentelor a fost atat de agresiva in secolul al XIX-lea in Anglia, incat l-a determinat
pe Frederick Accum sa scrie in anul 1820 ca “intr-adevar ar fi dificil de mentionat un singur produs care sa
nu fi fost falsificat”. Amploarea fenomenului a dus la crearea Comisiei Sanitare Lancet de cercetare a
fraudelor produselor alimentare. Rezultatele studiilor intreprinse au fost prezentate de catre Hassal in 1851-
1854, trezind astfel atentia consumatorilor dar si interesul statului.

Astfel, in anul 1860, Parlamentul britanic aproba Actul asupra impurificarii alimentelor si
bauturilor, unele dintre aceste prevederi regasindu-se si in legislatia actuala. Aceste “masuri” s-au raspandit
treptat si in alte tari.

Noua Zeelanda a elaborat Legea apei pure, in anul 1886, iar in Canada a aparut Legea alimentelor si
medicamentelor, in anul 1874.

In Statele Unite, in anul 1906 a fost adoptat Actul alimentelor pure si medicamentelor, iar in anul
1938 Actul federal al alimentelor, medicamentelor si cosmeticelor. Pentru controlul aplicarii lor in afara
Departamentului Agriculturii al Statelor Unite (USDA) in anul 1931 s-a infiintat Administratia alimentelor
si medicamentelor (FDA). In vederea restrangerii utilizarii aditivilor s-a aprobat Amendamentul Delaney
care interzice adaosul in alimente a oricarei substante cu potential cancerigen pentru animale, in orice doza,
avand drept consecinta restrangerea utilizarii mai multor aditivi, indeosebi a indulcitorilor si colorantilor
sintetici.

2

Page 12

Metodele conventionale constau in examinarea senzoriala, inca tributara subiectivismului uman,
completata cu analize instrumentale.

Determinarile analitice investigheaza pe de o parte compusii lipidici (prioritar fiind profilul acizilor
grasi si aciglicerolilor) si indicia fizico-chimici ce caracterizeaza fiecare ulei sau grasime, iar pe de alta
parte substantele insotitoare prezente in mod natural sau adaugate.

Dintre grasimile de origine animala, cel mai des supus fraudelor este untul, iar cel de origine
vegetala, uleiul de masline (foarte scump) si intr-o mai mica masura cel de floarea soarelui.

Evaluarea parametrilor senzoriali si compozitionali, precum si determinarea indicilor fizico-chimici
si compararea lor cu valorile normale, constituie si in acest caz principalul mijloc de descoperire al unor
fraude.

In continuare se vor prezenta cateva metode uzuale de decelerare a falsificarii untului si a altor
grasimi.

Untul este produsul obtinut prin procesarea smantanii fermentate a laptelui de vaca sau bivolita. Ca
si alte grasimi de origine animala sau vegetala, untul poate fi falsificat prin :substituire partiala cu grasimi
straine cu valoare redusa, adaos de substante straine (apa, faina, cartofi s.a.). adaos de coloranti si substante
conservante (acid salicilic, acid boric, aldehida formica) etc.

Decelerarea falsificarii untului si a altor grasimi , prin substituirea cu altele de calitate inferioara sau
cu produse asemanatoare, se realizeaza indeosebi prin determinarea indicilor fizico-chimici, cea mai mare
relevanta avand-o indicele Reichert-Meissl si indicele Polenske.

• Indicele de saponificare are valori cuprinse intre 190 si 200 la grasimile animale si mult mai mici la
uleiurile vegetale. Intrucat la unt valorile sunt mai mari, incadrandu-se in intervalul 218-235, fara sa
existe o zona de interferenta cu ale celorlalte grasimi, evaluarea acestui indice reprezinta un criteriu
de incredere pentru verificarea autenticitatii untului.

• Indicele de iod, dependent de proportia de acizi grasi nesaturati, inregistreaza cele mai mici valori la
unt (21-36), untura de porc si seul avand valori moderate (40-70, respective 30-47), iar la grasimea
de pasare si de cal valorile se situeaza intre 60 si 90. Uleiurile vegetale (nehidrogenate), datorita
continutului ridicat in acizi grasi nesaturati, au un indice de iod foarte mare (110-140).

• Indicele Reichert-Meissl si Polenske, ce caracterizeaza acizii grasi saturati inferiori (solubili si
respectiv insolubili in apa) ce se gasesc numai in grasimea laptelui (deci numai in unt), vor avea
valori concrete (21-36, respective 1.5-3.5) numai pentru grasimea din unt, la celelalte grasimi
animale sau vegetale valorile fiind extreme de mici (tind catre 0).

3.2. IDENTIFICAREA PREZENTEI GRASIMII DE PORC (UNTURA)
Compozitia chimica a unei grasimi animale fiind relative constanta (natura si proportia
acilglicerolilor si a acizilor grasi), face ca si punctul de topire ale acestei grasimi sa aiba valori
constante, ceea ce constituie un criteriu de verificare a calitatii grasimii.

12

Page 22

h. La experientele care pot provoca explozii, stropiri sau imprastieri violente de substante:

• In cazul experientelor cu vase in care se pot dezvolta presiuni periculoase, trebuie
luate masuri de protectie speciala contra imprastierii cioburilor in caz de spargere,
prin ingradirea cu plase metalice sau cu paravane de sticla armata;

• La pregatirea amestecurilor oxidante se faramiteaza oxidantii in stare pura, frecandu-
se cu precautie doze mici intr-un mojar absolut curat; amestecare aoxidantilor cu alte
substante faramitate nu se face niciodata prin frecare in mojar, ci prin agitare intr-un
flacon sau prin amestecare cu o spatula sau o lingurita de os pe o foaie velina cretata.

i. La folosirea sticlariei de laborator:

• Introducerea unui dop de pluta sau de cauciuc intr-un tub de sticla se face tinandu-se
tubul cu mana cat mai aproape de capatul de introdus (mana infasurata intr-o batista
si fara a forta tubul);

• Atunci cand se introduce un dop intr-un vas cu peretii subtiri, vasul nu se tine pe
masa, ci de gat si cat mai aproape de locul de introducere a dopului;

• Incalzirea substantelor in vase de laborator cu peretii subtiri se face pe o sita sub
agitare continua;

• Baloanele, paharele si celelalte vase in care se afla lichid fierbinte nu se pun direct
pe masa, ci pe o platca din material termoizolant;

• Paharele mari cu lichid se ridica numai cu ambele maini si se tin in asa fel, ca
marginile rasfrante ale paharului sa se sprijine pe degetele mari si pe degetele
aratatoare;

• Prinderea in stative a baloanelor de distilare, a biuretelor si a refrigerentelor se
efectueaza cu ajutorul clemelor prevazute cu aparatori de pluta sau cauciuc.

BIBLIOGRAFIE

1. Ackurt F., Ozdemir M., Biringen M, Loker G., 1999, Effects of geographical origin and variety
on vitamin and mineral composition of hazelnut(Corylus avellana L.) variety cultivated in
Turkey,65,309-313.

2. Baeten V., Pierna J.A.F, Dardenne P, Meurens M, Garcia-Gonzalez D.L, Aparicio-Ruiz
F.,2005, Detection of the presence of hazelnut oil in oilive oil byt FT-Raman and FT-M
spectroscopy, Journal of Agricultural and Food Chemistry,53,6201-6206.

22

Similer Documents