Download Teofan Zavoratul, Sf. - Talcuiri Din Sfanta Scriptura Pentru Fiecare Zi Din An PDF

TitleTeofan Zavoratul, Sf. - Talcuiri Din Sfanta Scriptura Pentru Fiecare Zi Din An
File Size7.9 MB
Total Pages258
Document Text Contents
Page 1

Sfântul Teofan Zăvorâtul

t ă l cu in din
S f â n t a S c r i p t u r a

pentru f iecare zi din an

S—S" t Ъ tf ft « .t

Page 129

• TÂLCUIRI DIN SFÂNTA SCRIPTURĂ PENTRU FIECARE ZI DIN AN

arată în desăvârşirea ei tocmai atunci când celelalte vir-
tuţi au înflorit deja şi s-au pârguit în inimă; ea e cununa şi
acoperământul lor. Aceasta este taina vieţii duhovniceşti
întru Hristos Iisus Domnul nostru. Cu cât are cineva viaţă
duhovnicească mai înaltă, cu atât este mai smerit, căci el
vede mai limpede că nu el se osteneşte sporind duhov-
niceşte, ci „harul care este în el"; şi aceasta este „măsura
vârstei deplinătăţii lui Hristos": căci lucrul cel mai însem-
nat la Hristos Iisus este faptul că El „S-a smerit pe sine,
ascultător făcându-Se până la moarte".

Marţi [I Cor. 12, 12-26; Mt. 18, 18-22; 19,1-2,13-15].
Dorind să ştie de câte ori se cuvine să ierte fratelui său,
Sfântul Petru a întrebat, hotărând răspunsul dinainte: „Să
iert până de şapte ori ?". Şi spunând asta, cugeta că a pus
măsura cea mai mare cu putinţă. Cât de scurtă este răb-
darea omenească ! Domnul însă potrivind îndelungă-răb-
darea Sa neputinţelor noastre, a hotărât: „Nu zic ţie de
şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte". Cu alte cu-
vinte: „Iartă întotdeauna şi nu te gândi să nu ierţi". Desă-
vârşita iertare avea să devină semnul duhului creştinesc
şi totodată izvorul şi reazemul statornic al vieţii noastre în
Domnul, ce vine de la faţa lui Dumnezeu. Iertarea faţă de
orişice greşeală a oricui este veşmântul dragostei creşti-
neşti care, potrivit Apostolului, „îndelung rabdă, e bine-
voitoare, nu se aprinde de mânie, acoperă totul" (I Cor. 13,
4-7). Ea e şi cea mai de nădejde chezăşie a iertării lui
Dumnezeu la Judecata ce va să fie; căci de iertăm, ne va
ierta şi nouă Tatăl nostru Cel Ceresc (Mt. 6, 14). Aşadar,
dacă vrei să ajungi în rai, iartă pe toţi fără făţărnicie, din
suflet, ca să nu rămână nici umbră de duşmănie!

Miercuri [I Cor. 13,4; 14,5; Mt. 20,1-6]. în pilda despre
lucrători, cel ce a lucrat doar un ceas a primit aceeaşi plată
de la stăpânul casei. în această pildă, ceasurile zilei în-
chipuie curgerea vieţii noastre. Ceasul al unsprezecelea
este vremea cea de pe urmă a acestei vieţi. Domnul arată

129

Page 130

SFÂNTUL TiiOFAN ZĂVORÂTUL

că şi cei ce până la această vreme n-au lucrat pentru El pot
începe să lucreze şi să placă înaintea Lui nu mai puţin ca
alţii. Prin urmare, bătrâneţea nu este o îndreptăţire pentru
a deznădăjdui, presupunând că la această vârstă nu se
mai poate pune început bun. Nu te sfii să purcezi la lucru.
Milostiv este Domnul, îţi va da tot ce a dat şi celorlalţi -
după rânduiala harului aici, după legea dreptăţii dincolo.
Nu trebuie decât să te aprinzi cât mai mult de râvnă şi să
te întristezi cu cât mai mare străpungere pentru nepăsa-
rea în care ţi-ai petrecut aproape întreaga viaţă. Vei spune:
„în pildă, pe lucrători i-a chemat stăpânul; deci, să mă
cheme şi pe mine Domnul". Dar oare nu te cheamă ? Oare
nu auzi în biserică glasul Domnului: „Veniţi la Mine toţi",
şi chemarea apostolească: „Ca şi cum însuşi Dumnezeu
v-ar îndemna prin noi, vă rugăm în numele lui Hristos:
împăcaţi-vă cu Dumnezeu!" (II Cor. 5,20).

Joi [I Cor. 14, 6-19; Mt. 20,17-28]. Creştinismul mulţu-
meşte pe deplin şi năzuinţa noastră de întâietate, dar
cum ? Prin mijloace cu totul potrivnice acelora care se în-
trebuinţează în lume. Vrei să fii cel dintâi ? Fii sluga tutu-
ror, adică fii cel din urmă înaintea tuturor, şi acesta este un
lucru tot atât de însemnat, pe cât este de însemnat să ne
rânduim viaţa şi obiceiurile după pilda Domnului Hris-
tos. Domnul grăieşte: „Fiul Omului n-a venit să fie slujit,
ci să slujească El şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru
mulţi". Domnul a slujit pe oameni, chiar a spălat picioa-
rele ucenicilor. Asta înseamnă că n-ai de ce să te ruşinezi a
sluji altuia, oricine ar fi el. Cum şi cu ce poţi, slujeşte; pri-
lejuri sunt la fiecare pas: hrăneşte pe cel flămând, îmbracă
pe cel gol, găzduieşte pe cel străin, cercetează pe cel bol-
nav şi chiar îngrijeşte-1: nu întoarce spatele nici unui om
care îţi cere ajutorul. Şi nu doar trupul, ci şi sufletul aproa-
pelui să-1 slujeşti: învaţă-1, dă-i sfat, dă-i în mână o carte
bună, mângâie-1, întăreşte-1! Şi cuvântul este un mijloc
puternic de a ajuta; prin el, sufletul iese din ale sale şi,
unindu-se cu sufletul celuilalt, îi dă putere.

130

Page 258

l|2 Colecţia Părinţi ruşi
гЯд

Iisus Hristos trebuie să fie nu numai în centrul fiinţei noastre, ci
şi în centrul Scripturii. Cel ce nu-L află

pe Iisus în centrul Scripturii, pentru

acela Cartea Sfântă este pecetluită. Şi

chiar dacă unul ca acesta o are în mână

şi o citeşte, el rămâne orb, mut şi surd.

De aceea, cine vrea să înţeleagă Scrip-

tura nu trebuie să înceapă cu Adam

şi Eva, ci cu cele patru Evanghelii. Şi

numai după ce a isprăvit de citit Noul

Testament poate să se întoarcă la cel

Vechi, mai întâi la Profeţi şi la Psalmi

- care sunt mai aproape de Mesia Cel

întrupat. Aşa cum lumea întreagă este

o nebunie fără Iisus Hristos, tot astfel şi

Biblia fără El Dinainte de toate trebuie

să ştiţi că nici o proorocie a Scripturii nu

se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia,

pentru că niciodată proorocia nu s-a

făcut din voia omului, ci oamenii cei

sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit purtaţi

fiind de Duhul Sfânt" (II Ptr. 1, 20-21).

Arhim. Paulin Lecca

Similer Documents